ucshiva`s blog

Este ultima oră, a trecut binişor de şi 35, iar profanul nu ne mai dă drumu. ( ) Ăştia de prin clasă parc-au dat toţi în clocot, fiecare înjurând cum poate, începându-se din faţă, unde volumu-i mic şi continuând spre spatele clasei, unde volumul ajunge la o aşa măsură, încât se aude până la prima bancă şi punct. Niciodată până la catedră, c-o sfeclim de nu ne vedem.

Motive precum “sunt de la ţară, pierd maşina” au fost puse de nenumarate ori la bătaie, în încercarea de a-l convinge pe profesor că trebuie să ne dea drumul CHIAR ACUM, însă de la un timp nu prea mai merge, pe semne că bătrânul a mirosit ceva. ( )

Mă uit prin clasă, aşa imbufnat cum eram, şi văd o colegă ce plânge. Probleme cu iubitul, gelozii, chestii, nebunii; nu ştiu, nu mă pasionează subiectul. Cert e c-o văd plângând. Atunci mi se năzare ideea şi, aplecându-mă mai spre marginea băncii, întrucât ea stătea pe celălalt rând, mai în şoaptă, ca sa n-audă animalu’, îi zic:

- Corino !
- Ce e ? (asta cu lacrimi în ochi)
- Spune-i şi tu lu’ profu că plângi pentru că pierzi maşina şi că aşa ţi s-a întâmplat şi data trecută când nu a vrut să ne dea drumul, crezând că-l minţim !
- Eh, hai ma Vio lasă-mă, că nu-mi arde …

Bineînţeles că abia dup-aia mi-am dat seama că fata aia plângea c-o necăjea ceva anume.

Ş-acum, unde eşti mă, tu ăla care-mi ziceai că “şcoala înnobilează sufletul“, când eu tot bălăcăream îndârjit că şcoala mai mult te transformă în monstru ? ( )

Eu, ca orice internaut care se respectă, cu capul bine plasat pe umeri şi în toate facultăţile mintale, mă verific periodic, pentru a vedea cum mai stau cu amărăciunea asta de identitate virtuală.

Adicătelea mai un ochi peste mailuri, mai un ochi pe hi5, pentru a vedea ce piz fete mi-au mai vizitat profilul ( ), mai un ochi pe colo, mai un ochi pe dincolo şi, nu în ultimul rând, un ochi mare pe Google, căutându-mă pe mine. Asta înseamnă ca dau search după numele meu - explicaţie oferită cu scopul dumeririi celor cu capul mai geu. ( )

Eh, şi de curând am scris eu acolo, în văgăuna aia unde cică se scrie, u-c-s-j-backspace-h-i-v-a, după care am finalizat cu enter, iar în faza imediat următoare mi-au picat ochii în gură :

Chipsarii, colacarii, sandwicharii, cum vă mai e, mă ( ) ? Mai trăiţi ? Vă mai pulsează sângele-n vene ? Încă mai injură fiecare papila gustativă ? Să fiu al dracu`, încep să cred că instituţiile de învăţământ sunt clădirile care chinuie cel mai tare copilul ( ). Şi acum nu mă mai refer la bani pe absenţe, uniforme obligatorii şi alte chestii din astea mai vechi. Acum râd de legea asta de-i ţine pe toţi cu burta lipită de şira spinării până ce se termină programul de lucru.

Hai că n-aveţi cum să n-o ştiţi. Legea aia, de sus pusă, ce interzice magazinelor care se află în zona unităţilor de (cică) învăţământ, pe o rază de 50 de m, să vândă produse care depăşesc o anumită cantitate de calorii, glucide, lipide, morţi, răniţi. Într-un cuvânt, tăiete de la orice suc acidulat, orice chips, orice Naty, orice Viva şi cam orice se mănâncă la şcoală, în gerenal ( ). Pe mine mă doare-ntre pulpe, că oricum nu mâncam drăcii din astea, dar mă trăsneşte râsul când îi văd p-ai mai tari fani Cola, Chio şi ketchup + maioneză cum duc acum frumos linguriţa de iaurt la gură. Sau cum decojesc banana. Ori portocala. E râs, mă ! ( )

S-a conceput şi o întrebare retorică pe acest motiv, pe care colega a terminat-o cu semnul exclamării, dar va asigur că în adâncul sufletul ei şi-ar fi dorit să adauge şi un semn de întrebare, măcar. ( ) Şi totuşi, pentru cei ce-şi înţeleg doar propriul scris - Aşa ceva nu este posibil ! Mi-e foame ! Cum pot să trăiesc cu apă plată şi banane ! - ignorăm restul, că-i banal; grevă vrem toţi  încă din clasa a treia, dar îngălaţii aştia n-s deloc flexibili în decizii, când vine vorba de următorii şoimi ai patriei. ( )

ştiaţi că dacă daţi click se măreşte, nu ?! ( )

Am un sfat ( )… mă, dar am un sfat… unul cu cele mai bune intenţii dintre cele mai bune intenţii care au existat vreodată. Să nu vă puie Răul (a se citi “dracu”), cât timp trăiţi pe acest Pământ, să încercaţi pasta de dinţi Sensodyne. Doamne Dumnezeule, e oribilă.

Am avut plăcerea de a o vomita încă din prima seară de când a apărut pe raftul cu tuburi de toate felurile, din baie. Căci cum mă duc eu la spălare de dinţi, precum la tăiere de cap, cu privirea-n pământ şi luând toate cele doua obiecte necesare spălării, mai mult din reflex, nu am apucat sa observ tubul ăsta de Sensodyne. Dacă-l vedeam, aşa roz cum era el, poate mă opream, în pana mea. Dar nu; am apucat să pun pasta pe periuţă şi s-o bag p-asta din urmă-n gură (ioi, ce joc de cuvinte ).

Şi de aici a început show-ul. Îmi amintesc şi acum căcatul ăla de senzaţie ( ). Gâtlejul mi s-a încordat şi amigdalele s-au lipit de partea de jos grabnic, ca reacţie de autoapărare. Apoi bineînţeles c-am scuipat imediat tot, eu având impresia că în loc de pasta de dinţi, am pus pe periuţă vreo cremă de-a mamei, astfel justificându-se nemaipomenitul gust. Dar nu frăţioare, aia chiar era pastă de dinţi. Chiar era cea mai proastă pasta de dinţi.

Acum s-a luat, dar aş fi vrut să vă arăt cum, după trei zile de spălat cu aceiaşi periută (alta pastă, bineînţeles), perii ăia ai ei încă (mai) erau roz, de când am apucat să pun Sensodyne pe ea. Grr, grr, groaznic ! ( )

Mă, doar mie mi se pare cel puţin bizară alăturarea articolului de mai sus, cu poza Ilincăi Vandici ?

Respectiv alătutarea articolul în care se vorbeşte de hemoroizi cu poza Ilincăi Vandici ?
Sau alăturarea structurii “confort fără unguente” cu poza Ilincăi Vandici ?
Sau a structurii “dureri, mâncărimi şi chiar sângerări în zona rectului” cu poza Ilincăi Vandici ?

Eu cred că asta spune multe ! ( ).