ucshiva`s blog

Chipsarii, colacarii, sandwicharii, cum vă mai e, mă ( ) ? Mai trăiţi ? Vă mai pulsează sângele-n vene ? Încă mai injură fiecare papila gustativă ? Să fiu al dracu`, încep să cred că instituţiile de învăţământ sunt clădirile care chinuie cel mai tare copilul ( ). Şi acum nu mă mai refer la bani pe absenţe, uniforme obligatorii şi alte chestii din astea mai vechi. Acum râd de legea asta de-i ţine pe toţi cu burta lipită de şira spinării până ce se termină programul de lucru.

Hai că n-aveţi cum să n-o ştiţi. Legea aia, de sus pusă, ce interzice magazinelor care se află în zona unităţilor de (cică) învăţământ, pe o rază de 50 de m, să vândă produse care depăşesc o anumită cantitate de calorii, glucide, lipide, morţi, răniţi. Într-un cuvânt, tăiete de la orice suc acidulat, orice chips, orice Naty, orice Viva şi cam orice se mănâncă la şcoală, în gerenal ( ). Pe mine mă doare-ntre pulpe, că oricum nu mâncam drăcii din astea, dar mă trăsneşte râsul când îi văd p-ai mai tari fani Cola, Chio şi ketchup + maioneză cum duc acum frumos linguriţa de iaurt la gură. Sau cum decojesc banana. Ori portocala. E râs, mă ! ( )

S-a conceput şi o întrebare retorică pe acest motiv, pe care colega a terminat-o cu semnul exclamării, dar va asigur că în adâncul sufletul ei şi-ar fi dorit să adauge şi un semn de întrebare, măcar. ( ) Şi totuşi, pentru cei ce-şi înţeleg doar propriul scris - Aşa ceva nu este posibil ! Mi-e foame ! Cum pot să trăiesc cu apă plată şi banane ! - ignorăm restul, că-i banal; grevă vrem toţi  încă din clasa a treia, dar îngălaţii aştia n-s deloc flexibili în decizii, când vine vorba de următorii şoimi ai patriei. ( )

ştiaţi că dacă daţi click se măreşte, nu ?! ( )

Am un sfat ( )… mă, dar am un sfat… unul cu cele mai bune intenţii dintre cele mai bune intenţii care au existat vreodată. Să nu vă puie Răul (a se citi “dracu”), cât timp trăiţi pe acest Pământ, să încercaţi pasta de dinţi Sensodyne. Doamne Dumnezeule, e oribilă.

Am avut plăcerea de a o vomita încă din prima seară de când a apărut pe raftul cu tuburi de toate felurile, din baie. Căci cum mă duc eu la spălare de dinţi, precum la tăiere de cap, cu privirea-n pământ şi luând toate cele doua obiecte necesare spălării, mai mult din reflex, nu am apucat sa observ tubul ăsta de Sensodyne. Dacă-l vedeam, aşa roz cum era el, poate mă opream, în pana mea. Dar nu; am apucat să pun pasta pe periuţă şi s-o bag p-asta din urmă-n gură (ioi, ce joc de cuvinte ).

Şi de aici a început show-ul. Îmi amintesc şi acum căcatul ăla de senzaţie ( ). Gâtlejul mi s-a încordat şi amigdalele s-au lipit de partea de jos grabnic, ca reacţie de autoapărare. Apoi bineînţeles c-am scuipat imediat tot, eu având impresia că în loc de pasta de dinţi, am pus pe periuţă vreo cremă de-a mamei, astfel justificându-se nemaipomenitul gust. Dar nu frăţioare, aia chiar era pastă de dinţi. Chiar era cea mai proastă pasta de dinţi.

Acum s-a luat, dar aş fi vrut să vă arăt cum, după trei zile de spălat cu aceiaşi periută (alta pastă, bineînţeles), perii ăia ai ei încă (mai) erau roz, de când am apucat să pun Sensodyne pe ea. Grr, grr, groaznic ! ( )

Mă, doar mie mi se pare cel puţin bizară alăturarea articolului de mai sus, cu poza Ilincăi Vandici ?

Respectiv alătutarea articolul în care se vorbeşte de hemoroizi cu poza Ilincăi Vandici ?
Sau alăturarea structurii “confort fără unguente” cu poza Ilincăi Vandici ?
Sau a structurii “dureri, mâncărimi şi chiar sângerări în zona rectului” cu poza Ilincăi Vandici ?

Eu cred că asta spune multe ! ( ).

Probabil cei mai vechi dintre puţinii noi cititori ( ) îşi mai aduc aminte de poza asta din finele postului ăstuia. De fapt, cititori e cam multicel spus. Uitători pe poze, mai degrabă. Exact la fel cum faceţi şi-n cărţi ( ). Mă rog, şpilul e că respectiva fată, aka Mădălina, a mai făcutără o poză aproape din acelasi unghi (din punct de vedere matematic), aproape de la aceiaşi altitudine (din punct de vedere geografic) şi din aceiaşi poziţie (dintr-un punct de vedere mai simplu). Iar eu eram acolo, căci obişnuiesc a-mi petrece anumite pauze în clasă, ba chiar în bancă, scopul fiind acela de a-mi reveni din starea de şoc produsă de diferite atacuri verbale (hmmm,  atât le trebuie, sa mă atingă !) din partea profanilor anumitor ore de curs. Bine, bine, şi puţintel somn. ( )

ştiu că par calm,

dar, de fapt, exact în momentul ăla,

mii de monştri aflaţi în nucleul cerebelului

plănuiau asasinate crâncene

Am o … o întrebare. Statusurile alea, pe care şi le mai pune lumea din când în când la sărăcia aia de mess păgân, care când vrea merge, când nu - pică ( ), cu “On the Phone“, sunt pe bune ? Adică respectivii proprietari de user şi parolă atunci chiar vorbesc la telefon ( ) ? Şi dacă da, cum fac ? Întâi răspund la telefon, după care merg la calculator şi cu una din cele doua mâini setează statusul, sau întâi setează statusul, iar apoi merg să răspundă la telefon pentru a mai scurta din delay-ul apel-status ( ) ?

Şi fac asta absolut de fiecare dată când le sună telefonul ? ( )
Şi după ce termină de vorbit îl schimbă la loc ?

Întreb şi eu, că văd lume de 10x mai plictisită decât mine. ( )

Şi totuşi, s-ar putea să nu fie mai plictisită decat mine, în condiţiile în care mine a dormit acum câteva seri în sacul de dormit, care a stat deasupra izoprenului, care izopren a stat deasupra … parchetului din dormitor ( ). În mod normal şi de obicei, dorm într-o rabla de pat, chinuit. Eu chinuit; nu patul, să ne înţelegem ( ). Presupun că aş putea dormi mai bine pe o blană care să aibă unghiuri de 30 de grade din 5 în 5 cm ( ) , dar ai mei “nu şi nu! patul e bun!” ( ). Ăsta a fost motivul, deci.

Cât despre somn, ce pot spune ?! Se doarme bine, numai că eu întâmpin nişte probleme în a sta nemiscat într-un loc aşa de strâmt. Nu ştiu cum îi spune, nu-i claustrofobie; aş putea sta o săptămână în lift fară să mă panichez din motivul ăsta. În schimb m-aş manifesta cu siguranţă foarte urât din lipsa unui PC cu CS pe el. ( ).

A, şi nu uitaţi, din sila provocată de lenea de a îl impacheta la loc, s-ar putea să va împiedicaţi de el cateva zile, dacă sunteţi vrednici ca mine, respectiv câteva săptămâni, dacă sunteţi leneşi ca o anumită persoană a cărei nume nu-l mai spun, ca iar îmi zice “vacooooo“. Asta aşa, dacă vă bate vreun gând de încercare. ( )

Mă duc dracu’ să suflu mucii, că-s rupt ( ). Cred că n-am mai fost aşa răcit de acum o vară, când m-a mâncat pe mine în cur să dorm în cadă, că era mai răcoare. ( )

Şi, probabil, deja v-aţi plictisit toţi de ea. De chestia hidoasă, ce are ca slujbaşi persoane nu neaparat hidoase din start, ci transformate astfel doar după ce-şi predau materia, care nu este neaparat hidoasă din start, ci transformată astfel doar după ce se urmează negreşit firul programei. Care programă chiar este hidoasă.

Şi măcar de-ar fi doar atat, dar ei nu … Mi-au cam retezat şi una dintre foarte puţinele metode prin care mă mai puteam apăra. (Întrucât la mine-n cap eu-eroul iar şcoala-duşmanul, cuvântul “apăra” nu este deloc exagerat întrebuinţat. Şi nici când spun “evadat“, în loc de “plecat” sunt convins că nu-i greşit). Să revenim. Cu motivul. Treiji de mii pe absenţă. Decizie crâncenă, decizie crudă, decizie demonică, decizie luată la nivel de clasă, în cadrul şedinţei cu părinţii, unde pentru “da” s-au observat fix 26 de mâini zgubilitice fluturând la înălţime, iar pentru “nu“, atâtea mâini încat le poţi număra pe degetele unei mâini drepte a unui barbat ciung de 3 degete la braţul drept. Mama şi mama colegului de bancă, cine altcineva să nu fie de acord ?

Deja văd cum de Crăciun, cadoul din partea clasei va fi cumpărat pe banii mei, cum din banii mei se va cumpăra mobilier pentru clasă, cum din banii mei se va pune aer condiţionat, cum din banii mei se vor schimba jaluzelele alea jegoase, pline de muci, cum din banii mei se va amenaja o fântână arteziană în curtea şcolii şi cum … STOP ! Înfiorător, nu ? Aşa mi-am imaginat şi eu la început, până când mi-a picat cea mai mare fisă văzută vreodată. Roşie, cu coarne de drac şi care mi-a vorbit pe un ton calm şi plăcut: hei, o scutire pe o perioadă mulţumitoare, a ajuns la doar 5 lei. Deci p-asta am rezolvat-o.

Şi de parcă nu mi-ar fi dat destulă bătaie de cap ăştia cu şcoală-absenţe-plata lor, astăzi, în timp ce-mi ascultam mp3-urile, precum un inofensif internaut, mă trezesc cu una sub centură. Lovitură, lovitură, de unde Eve ?! Cum spuneam, o lovitură sub centură, de la Winamp. Winamp fulgerelul, îl ştiţi. Sigur pe el şi cu mult tupeu, îmi deschide un dreptunghi şi cică:

Mă, ai dracului hoţi ! Din toată lumea, în general, şi din toată România, în special, mă găsiră pe mine bun de plată. Şi ia de ghiceşte acum pe ce melodie m-au prins ! Pe draga de  ”Something in the air” a lui Bowie, că dacă se luau de mine când eram pe “trilogia căcatului” a unchiului Mărgineanu, era simplu: o ştergeam şi la revedere. Dar aşa, nu m-a lăsat inima şi-ţi dau două încercări să nimereşti numele torrentului de pe care am luat-o din nou şi am înlocuit-o cu cealaltă. Deja sunt la a doua chestie rezolvată. :>

Am o leapşa puturoasă de la Floyd. Floyd elefantul. Cică sunt dator să spun care este cea mai a dracului frică a mea. M-am gândit, m-am răzgândit, m-am apucat să scriu, am şters, m-am gândit iar şi am ajuns la concluzia că cea mai mare frică a mea în momentul de faţă şi pe termen scurt este să nu se fi mutat aia cu scutirile, de care vă vorbeam mai sus. Sau să fi ridicat preţul. Dar nu, cea mai mare frică rămâne cu mutatul, nu cu preţul. Mamă, mamă, cum era ?! Mobilier ? Jaluzele ? Aer condiţionat ? Fântână ?! Aaaaaargh !!! Tocmai am rezolvat-o pe a treia.

(apropo, azvârl leapşa mai departe la Mihaela şi Dheo, ca să nu zice lumea că nu este eu sociabilă)

Ultima n-o mai rezolv eu. De aci şi exceptia de 25%. P-asta o rezolvă Primăria (cu P mare, bineînteles), deci acum e momentul să lăsaţi totul şi să vă concentraţi atenţia aici. Şi să vă ţineţi bine, desigur.

Locuiesc în Găeşti. Oraş natal, de altfel. Mic, mic, mic, mic de tot şi plictisitor de tot. Aici nu se întâmplă foarte multe ieşite din comun, mă dar când se întâmplă, te trăzneşte, nu alta. Astfel că, în urmă cu 2-3-4 săptămâni au început să moară câinii. A ajuns ProTV-ul, chestii, nebunii, mă rog, nu asta contează. Uitaţi-va la iutubu de mai jos şi fiţi atenţi la ce zice miliţianul ăla (la minutul 1:17), când îl întreabă reporterul ce l-a pus Primăria să facă. Mare atenţie că vorbeşte codat. Tocmai de asta am să vă scriu eu în ambele variante:

1) Materialul brut :
-Aţi venit să paziţi aici ?
- Dia.
- Ce ordine vi s-au dat, ce vi s-a spus să faceţi ?
- Shă păzezc aţel câlnat zi în cazul în cale nu mai mălâncă alte animale, sa nu atingă oamelii.

2) Translatarea:
- Aţi venit să păziţi aici ?
- Da.
- Ce ordine vi s-au dat, ce vi s-a spus să faceţi ?
- Să păzesc acel cârnat şi în cazul în care nu mai mănâncă alte animale, să nu atingă oamenii.

Şi acum, analizând a doua parte, 2, 3, şi ! Ce-a facut, ma ? =))))))
L-a trimis pe speriatul ăla ca să ce ?! Să păzească bine cârnatul ? Şi în caz ca nu mai mănâncă alte animale de frica lui, să aibă grijă de copiii care merg cu botul pe jos, deplasându-se cu ajutorul limbii, să nu se atingă de el ?! Cică da. Forzza Găeşti !