Da mă, m-am întors şi de la Alba Iulia viu, nearestat şi nebătut (
). Am frecat menta până acum c-am stat la mila ăstora care-au avut aparate foto şi, în consecinţă, au făcut poze (dohh). Mai departe ştiţi procedura. O luăm (NU în sensul ăla) aşa, uşurel, pe zile.
Prima a fost cu drumul. Drum care a fost parcurs în totalitate cu trenul. Am schimbat în total 3 trenuri; 2 accelerate şi un personal, după cum urmează:
1. Găeşti - Bucureşti Nord. 07:55 - 08:57 (adică 1 oră şi 2 minute)
2. Bucureşti Nord - Vinţu de Jos. 09:42 - 17:35 (adică 8 ore şi 33 minute)
3. Vinţu de Jos - Alba Iulia. 19:14 - 19:22 (adică 8 minute)
Eh, acum folsindu-vă puterile paranormale, pe care sunt ferm convins că toţi le deţineţi (mai puţin Floyd, care nu e bun la nimic), ghiciţi la care dintre cele 3 rute nu am mai prins noi bilete cu locuri. Foarte bine ! Perfect corect ! Toţi în afară de Floyd, aţi ghicit ! Acum să-i arătăm şi lui :

Vedeţi voi zona aia marcată cu roşu (culoare ce coincide cu cea a sângelui, întâmplător), care zona marcată cu roşu este indicată de o săgeată verde (culoare ce coincide cu verdeaţa de pe mormânt, întâmplător) ? Eh, fix acolo trebuia să scrie numarul locului pe care voi sta, voi dormi, voi întreţine relaţii sexuale cu minore sau voi face orice vreau eu (deşi nu cred că se mai gândeşte cineva la altceva, după partea cu minorele), timp de 8 ore jumate !!! Dar nuuu, pe biletele noastre erau două bare. O linie întreruptă. O drăcovenie de simbol ce avea să prevestească ce va urma. Adică:
> 8 ore jumate de stat pe coridor (sau cum morţii lui îi zice). locul statului a fost acelaşi, poziţiile se mai schimbau din când în când: în cur, pe rucsac, rezemat de uşi, lipit cu tot corpul de geam în momentul în care trecea o persoană, urcat pe caloriferul trenului şi lipit cu capul de tavan în momentul în care trecea o persoană, de data asta cu bagaje etc
> 8 ore jumate de stat pe coridor cu ochii ca pe butelie pe compartimentele din care mai ieşea câte cineva. şi când se întâmpla, fuga, fuga, să stau şi eu jos. nu treceau 5 minute, că venea altul:
- ma scuzaţi, aveţi bilet pe locul ăsta ?
- nu…
- păi şi atunci ?
- bine mă, plec, baga-mi-aş pula-n familia mă-tii şi în soru-ta şi în tot neamul tău
Şi, mă rog, astea toate s-au repetat timp de 8 ore jumate. Până în momentul în care am ajuns în, deja vestitul, Vinţu de Jos, de unde am luat tren spre Alba Iulia. Tren pe care aveam bilet cu locuri, chiar. Şi am stat jos. Şi am stat. Şi am stat. Am stat de m-am plictisit timp de 8 minute, cât a făcut el pâna în Alba. (
)
Odata ajunsi aici…
(va urma…)
Etichete : cercetasie, cfr, Personal, photo, romania