ucshiva`s blog

La mine, zic ( ). După primele săptămâni de vacanţă în care am domnit-o la modul PRO, în sensul că am stat ca hahalera ba prin săli de biliard, ba prin pizzerii, ba prin restaurante, ba prin Bucureşti, străbătând zeci de kilometri (pe jos, da) ca să-şi ia Floyd (ghiciţi ce ?) ceai (voia el neapărat ceai dintr-o văgăună a dracu`, unde 10 centimetri de ciocolată costau 40 de lei), ba prin case de persoane necunoscute unde am facut, cică, Revelionul şi, după ce în următoarea săptămână (a treia deci ), datorită celor enumerate puţintel mai sus, am fost suferind de laringită şi vă zic ca e al dracului de crunt s-o chemi pe mă-ta la calculator doar ca să-i scrii într-un notepad ce vrei să mănânci; după toate astea mâine, în jurul orelor 13 mă voi duce, păcatele mele, la şcoală, morţii ei.

Şi totuşi, poate că n-o să fie aşa de rău ! Trebuie să mă întorc. Profesorii sunt terminaţi fară mine; asta-i clar şi se vede de departe. Ăştia nu mai fac nimic făra mine. Luaţi-l drept exemplu pe Aristică de mate, care uite-l cum se frământă şi cum dovedeşte că şi-ar da, fără “doar” şi “poate” chiar şi viaţa ca să mă vadă la ore:

Aaa, şi da, apropo de Revelion, eu am fost ala cu mintea bolnavă care a făcut cu bricheta mici găurele într-un pahar de plastic, de unică folosinţă, după care l-a aşezat frumos la locul lui pe masă, acesta din urmă (paharul, deci; nu masa), abia aşteptând pe cineva care să încerce, chipurile, să-l umple. Şi s-a încercat. Cum nu se putea mai bine, chiar. Cu un ditai butoiul plin cu vin. Acum ştiţi şi domniile voastre (mamă, aşa ne zice aia de engleză şi de fiecare dată-i aş băga ceva pe gât) cum e de Revelion. Fum, aburi de alcool, ameţeală, lumină slaba, în concluzie - pulea stă să se uite de gaurele pe funduri de pahare. Şi uite aşa omul nostru turna, şi turna, şi turna şi se uita doar la nivelul lichidului, până a început să simtă ud la sosete. Cu “s”, nu cu “ş”. Sosete ! ( )

Şi tot eu eram ăla care crăpam de râs când restul tăceau în semn de compătimire pentru proprietarul căşii, dupa ce, în prealabil, Filip tocmai rostise:

Hai mă, că asta-i culmea ! Cum să nu umpli un păhărel cu o damigeană întreagă ?!

Acum mă ştiţi. ( )