ucshiva`s blog

… am luat-o la pas (că eram odihniti dupa alea 8 minute de stat jos, n-avea rost să luăm taxiul) până la liceul “Horia Cloşca şi Crişan“, unde aveam să fim (de)ţinuţi pentru următoarele 3 zile. Nu ne învăţăm bine cu mirosul bocancilor a 400 de cercetaşi de prin toată ţara (arome diferite, deci), că trebuie să mergem să extragem bilete cu *atelierele la care vom participa ziua următoare.

*ateliere - (cum le-am înţeles eu) - tot felul de activităţi mai mult sau mai puţin cercetăşeşti. explic, pentru că înainte de a mă înscrie la cercetaşi şi eu mă gândeam la truse de traforaj în momentul în care auzeam cuvântul ăsta pe la alţii.

Reluăm. Eu am extras Salva Scout, Cadre, Secretele Poiului & PAC-PAC. Habar n-aveam ce va trebui să fac la astea, dar îmi placea ideea că n-am nimerit la Dansuri, ori la Mari Români. Şi, deopotrivă, îmi plăcea să râd de aştia care-au avut parte de aşa ceva. Nu de alta, dar dansatul în bocanci e puţin mai complicat decât cel normal, la care nu mă pricep deloc. Şi la Mari Români… în condiţiile în care eu trebuie să dau search pe Google ca să văd în ce perioadă a trăit Ştefan cel Mare… deci nu.

Salva Scout.
Într-o dimineaţă ce ar fi putut fi comparată foarte uşor cu o dimineaţă la Polul N, ne-a dus într-o pustietate, să ne înveţe tehnici de alpinism. Cu carabine (nu arma ), cu urcătoare, cu blocatoare, cu coborâtoare, cu toate sculele din domeniu. Nu vă mai povestesc cum am rămas blocat la 6-7 metri înălţime şi cum nu m-am deblocat până n-a urcat stafful după mine, că-i de porc.

Cadre.
Ne-au învăţat cum să facem mici animaţii din poze, folosindu-ne de plastelină. Şiţi voi… faci forme de oameni, copaci, draci, laci, din plastelină, după care faci o poză, mişti puţin forma de plastelină (nu, nu copacul), mai faci o poză, mai mişti puţin (la fel, nu copacul ) şi tot aşa, iar când vei pune pozele să se deruleze la 0.5 secunde, va da senzaţia de mişcare. poză

Secretele Poiului.
Îi ştiţi pe aia de fac acrobaţii cu focul ? Nu aia de bagă gaz în gură; ceilalţi. Ăia de au nişte sfori/lanţuri şi fac scheme cu focul. Eh, ceva de genul ăsta au învăţat colegii mei de echipă la atelierul ăsta. Eu doar mi-am dat cu ele-n cap. :-|

Pac-Pac.
Am fost duşi într-o pădure la marginea oraşului, ni s-au dat câteva ţevi (sau tuburi, cum le ziceau ei ), câte un teanc de hârtii, ochelari de protecţie, la una dintre echipe veste din alea de miliţian, ca să ne deosebim între noi şi hai să ne jucam cu gornete. Fiecare rundă se împărţea în două bucaţi: dacă în prima jumătate tot mai dădeai cu gornete după adversari, în a doua trebuia să mergi cu mâinile în faţa, asta pentru a evita impactul cap-copac, după ce, în prealabil, ochelarii se abureau în aşa hal de aveai impresia că te uiţi prin geam mat. poză & poză.

[va (mai) urma…]