ucshiva`s blog

Mno ştiu că iar nu am semnat condica la postat, dar trebuie să mă înţelegeţi; chiulul e defectul meseriei (de elev, adică). Care este chiul, de fapt, nu e chiar un defect - hai să-l numim o obişnuinţă, mai bine. ( )

Aşa… unde rămăsesem ? Pai cred că la ziua de luni. Aia de acum o săptămână, deştepţilor ! V-o mai aduceţi aminte ? A fost ziua aia în care era un ger afară de am văzut cu ochii mei cum crăpau pietrele în patru, iar după aia, se mai încordau puţin şi mai crăpau în încă patru, iar cum gerul e pe mână cu ploaia ( ), care la randul ei e pe mână cu băltoacele ( ), care băltoace unde să se simtă şi ele mai bine decât într-un oraş în care pavelele sunt în formă de linie curbă deschisă (pe verticală ), s-a lăsat, cum era şi normal, cu şosete nu umede, ci FLEAŞCĂ.

Toate bune şi frumoase când citeşti astea de pe un scaun comod, eventual fotoliu, aflat într-o cameră caldă, nu ? Pai daaa, sigur că da, dar pe mine în ziua aia m-au târât la teatru. Profanii, cine altcineva ?! Imediat după ore. Imediat adică direct de la şcoală. Direct de la şcoală, adica după 5 ore de stat cu broaştele-n adidaşi. Ştiţi cât a durat “O scrisoare pierdută” ? 2 ore jumate. Drumul ştiţi cât a durat ? 1 oră. Şi dacă mai punem şi 5 de şcoală, vă mai descurcaţi cu socoteala ? ( )

Şi, cu toate astea, măcar de-as fi apucat să rumeg ceva. Dar fiind luat direct de la şcoală, normal că aveam burta lipită de şira spinării. Am avut eu o tentativă de a merge la o patiserie când am ajuns în faţa teatrului, dar mi s-a retezat brusc ideea cu “nu pleci nicăieri ! stai aici !“. Şi acum imaginaţi-vă cum ar fi spus Hitler cuvintele alea şi o să înţelegeţi mai bine de ce fug de şcoală ca de dracu`. ( )

Şi acum fară miştou; Bleonţ e tare. Şi nici Duban nu o duce rău ( ).