ucshiva`s blog

Este ultima oră, a trecut binişor de şi 35, iar profanul nu ne mai dă drumu. ( ) Ăştia de prin clasă parc-au dat toţi în clocot, fiecare înjurând cum poate, începându-se din faţă, unde volumu-i mic şi continuând spre spatele clasei, unde volumul ajunge la o aşa măsură, încât se aude până la prima bancă şi punct. Niciodată până la catedră, c-o sfeclim de nu ne vedem.

Motive precum “sunt de la ţară, pierd maşina” au fost puse de nenumarate ori la bătaie, în încercarea de a-l convinge pe profesor că trebuie să ne dea drumul CHIAR ACUM, însă de la un timp nu prea mai merge, pe semne că bătrânul a mirosit ceva. ( )

Mă uit prin clasă, aşa imbufnat cum eram, şi văd o colegă ce plânge. Probleme cu iubitul, gelozii, chestii, nebunii; nu ştiu, nu mă pasionează subiectul. Cert e c-o văd plângând. Atunci mi se năzare ideea şi, aplecându-mă mai spre marginea băncii, întrucât ea stătea pe celălalt rând, mai în şoaptă, ca sa n-audă animalu’, îi zic:

- Corino !
- Ce e ? (asta cu lacrimi în ochi)
- Spune-i şi tu lu’ profu că plângi pentru că pierzi maşina şi că aşa ţi s-a întâmplat şi data trecută când nu a vrut să ne dea drumul, crezând că-l minţim !
- Eh, hai ma Vio lasă-mă, că nu-mi arde …

Bineînţeles că abia dup-aia mi-am dat seama că fata aia plângea c-o necăjea ceva anume.

Ş-acum, unde eşti mă, tu ăla care-mi ziceai că “şcoala înnobilează sufletul“, când eu tot bălăcăream îndârjit că şcoala mai mult te transformă în monstru ? ( )