ucshiva`s blog

“Am banii puşi departe, ca să vă-ngrop; mă puneţi la perete, sunteţi …” şi, mă rog, mai urmau nişte versuri marca Ombladon care, bineînţeles, n-au nicio legătură cu articolul, însă erau continuarea titlului. Oricum doar cei care ştiu despre ce e vorba înţeleg, restul doar înjurându-mă cu spor şi de drag.

Nu, n-am abandonat, doar că îi vară, dacă mă înţelegeţi ce vreau să spun. Afară e lume multă la fustă scurtă, proaste grămadă, biliardul mă unge, tenisul mă întărâtă, iar când sunt pe bicicletă aproape că … brrrr, nici n-am cuvinte. Fiecare mă împacă în vreun fel, pe sistemul “văcuţa dă lăptic, găina ouşor, numai blogul nu se-ncadrează-n decor“.

Şi, cu toate astea, cam ce mai fac, aşa, în mare ? Păi, vă spun de la o margine că viaţa-i cruntă la etajul trei, pe partea cu soarele, într-o cameră de 3 pe 4, cu doi pereţi în exterior. Da mă, fără aer condiţionat, de unde la naiba, în puii mei?! Şi poate că, dacă v-aş spune că am un ventilator amărât, aţi crede că deja cer prea mult, nu ? Ei, uite-aşa se avântă cititorul de blog să-şi dea cu părerea. M-aţi aşteptat să vă spun cum, în BIOS-ul meu scrie clar că în momentul în care temperatura la nu mai ştiu ce mama naibii dracului piesă ajunge la 85 de grade Celsius, calculatorul se resetează automat, evitând astfel prăjirea ? Temperatură pe care, desigur, bătrânul meu o atingea în mai puţin de 5 minute de la start. Până am decis eu că viaţa mea e pe locul doi şi că merită pe deplin să renunţ la orice pentru el. Astfel că …

La fel de tare bănuiesc că vă interesează şi faptul că eu mi-am luat chitară. După o noapte zbuciumată la Punkz, plină de oţet şi muştar în Cola, din care sticlă de Cola, prostul aici de faţă a băut, şi după multe ore de zdrăngăneală la chitara (cu 4 coarde) a gazdei, decis-am că n-ar strica să am şi eu un obiect de gen pe acasă. După trei zile eram în Muzica, în căutare de instrument. Abia dupa achiziţionare am început eu să-mi dau seama că nu sunt născut învăţat şi că-i nevoie de muncă şi nervi. Măcar am aflat răspunsul la “De ce plâng chitarele” a lui O-Zone. Că încearcă Ucshiva să înveţe să cânte la ele, baga-ne-am picioarele, de aia plâng.

Cu tunsul v-am zis-o ? Parcă nu. După clasa a opta, perioadă în care purtam părul prins în coadă, imediat ce-am intrat în vacanţa de vară, m-am tuns. În timpul şcolii mai toţi profesorii se legau în vreun fel sau altul de părul meu, ba chiar de câteva ori am fost dus la director şi ameninţat cu exmatricularea în cazul în care nu mă voi tunde. Nu m-am tuns atunci. M-am păstrat pentru vacanţă. Şi, desigur, nici exmatriculat n-am fost.

După clasa a noua, perioadă în care aveam părul ceva mai scurt, dar, în orice caz, destul de voluminos, imediat ce-am intrat în vacanţa de vară m-am tuns. În timpul şcolii erau profii cu gura pe mine mai ceva decât în timpul clasei a opta, deşi atunci îl aveam şi mai mare. Ba chiar am rămas pe primul semestru la limba latină pe motivul ăsta. Şi eu eram bâtă la respectiva materie, dar din punctul ăsta de vedere, eram în aceeaşi situaţie jumate de clasă, numai că, din cauza părului, în momentul în care eu aveam deja un 8 (din 3 note, bineînţeles), celorlalţi colegi (dar absolut tuturor) abia li se punea prima notă pe ascultare. Cu toate astea nu m-am tuns atunci. M-am păstrat pentru vară.

De ce-am mai povestit toate astea ? Ah, da, să vă demonstrez cât de mândru sunt eu când ma iau la harţă cu profesorii şi, fireşte, pentru că nu puteam pune fară text poza următoare, care, atenţie, poate stopa copiii din crestere din momentul vizualizării.

… şi da, aşa ies eu în poze, când fac pe seriosul.

A, şi să nu uit, când am avut drum spre Himalaya, magazinul ăla cu gamă largă de articole pentru munte, în general, mi-am luat un termos de culoarea geloziei (cică !), pe care se află un mândru desen făcut cu o măiestrie ieşită din comun(ă). Mâna la ochi copiilor de pana în 18, atenţie, atenţie, 3 … 2 … 1 … un scroll mai jos şiiiiiiiiiii………

Mâine zbor la mare. Pentru 10 zile. Orice s-ar întâmpla, absolut nimic nu poate amâna plecarea. Poa’ să deraieze trenul, poa’ să se anunţe lapoviţa şi ninsoare, poa’ să recunoască Nastase că e poponar; tot plec. Am aşteptat momentul încă de când m-am întors anul trecut din Costineşti, aşa că-s tare înverşunat. Vin pe 24 sau 25, aşa că, băi ăsta, care te ştii tu cu ziua de naştere pe 24, dacă nu ajung la aniversare voiam să-ti spun că … am scăpat de dat banii pe cadou, băăăăăăă, ce credeai ? Na, na, na, na, na, na.

Articol scris din cauza lui Floyd, care a zis că dacă nu găseşte ceva nou aci, până se întoarce din Ungaria, mă barbarizează. Şi eu … de frică … scrisei, dracu’.