ucshiva`s blog

Întrucât buzunaru-mi oropsit şi veşnic flămând nu mi-a permis mai mult de două zile pline de mici, Cola, limonade, feresh portocale, muzică şi lume bună, am fost prezent la faţa locului, în consecinţă, doar în zilele 1 şi 3. Şi asta cu eforturi considerabile, ce mi-au solicitat măiestria milogistică într-un ritm foarte intens, atât în faţa celor ce, chipurile, mi-ar fi părinţi, cât şi în faţa celei care, de fiecare dată mă întâmpină cu “atunci când erai mic te ştergeam la cur, iar acum mai treci pe la mine doar când ai nevoie de bani” - mamaie, bineînţeles.

În prima zi m-am dus ca Moflea, total neinteresat de ceea ce avea să se cânte, stând mai mult printre celelalte nebunii de pe margine (drăciile alea de trăgeai pe nas, Digital Funfair, CLICK NET Screaming Van etc). Făcutărăm chiar şi o poză. Reprezentativă, de altfel. Şi daaaaa, ştiu că am ieşit cu tot capul; a fost intenţionat. Dăăăăăăă !

Era să uit şi bine că nu am uitat, totuşi, căci mare păcat aş fi făcut. Tot în cea dintâi zi, am fost să-mi spăl porcul. Aha, aha, cei de la AXE, beneficiind de fonduri şi de o intuiţie precară, au preconizat că anumite persoane se vor afişa la ilustrul festival alături de cele mai drăgălaşe animăluţe - porcii. Şi-au făcut spălătorie. Pentru ei, mânca-i-ar tata.

Cu mari eforturi şi prin muncă eroică de convingere, am reuşit să-l fac şi pe-al meu (porc) să se lase pe mainile lăptăreselor spălătoreselor. Foarte greu, căci de, ştiţi şi voi cât de tare-s certaţi ăştia cu apa. În orice caz, bine c-am făcut-o şi pe asta. 3 ani am scăpat de-o grijă.

A treia zi, am început-o direct cu Jhivago. Când am ajuns, tocmai trecea pe Spune-mi, după care a venit Simina, cântat-au Zboară, pe urma Scrisoare de departe şi aş mai putea încerca să continui, dar din teama de a nu le încurca ordinea, mă opresc. Am stat şi la Sunrise Avenue, sperând că vor cânta repede Fairytale Gone Bad, că să pot să revin imediat la treburile mele, şi ghiciţi ce : p-asta au cântat-o ultima. Am stat să ascult o oră muzica lor, cântată live, dar în stilul muci, pentru o singură melodie.

Am descoperit că-mi place Roisin Murphy, deşi am prins-o doar cu ultimele trei melodii (pişa-m-aş pe Sunrise, că din vina lor am ratat-o), iar pe final, la Nelly Furtado, i-am suflat în ceafă lui Moga şi Iuliei Vântur. Care, apropo, amândoi sunt mai mici decât la tv, iar Vântur e chiar bună.

Altceva, ce să vă mai zic ? Mi-a plăcut că mi-au dat două tricouri 100% bumbac, albe, cu B’EstFest, numai bune de jucat tenis, respectiv transpirat în ele, mi-a plăcut că mi-au dat un batic de pus pe cap cu Metropotam şi mi-a mai plăcut sistemul lor de identificare a celui ce a ieşit afară, dar a plătit bilet. Aidoma stampilei pe care ţi-o pune la discotecă, aici iţi dădeau brăţări, pe care, cică, nu le puteai da jos. Dar Floyd n-avea probleme. Le scotea ca pe elastice. Mi-a ieşit şi mie cu cea din ziua a treia.

Atât !