ucshiva`s blog

De 3 zile, chiar, dar am mai lenevit puţin, dând vina pe “reacomodare nene”. Deci, în pâine să intrăm. Transfăgărăşanul e frumos pe patru roţi şi superb pe două, cu tracţiune la picior. În prima zi am urcat până la 1234 metri (frumos număr), adică până la Bâlea Cascadă, iar în a doua zi până la 2040 metri, adică până la Bâlea Lac. A nu se înţelege că în cea de-a doua zi am reluat drumul de unde rămăsesem în prima zi. De la capăt.

Pe partea de unde am urcat eu, partea nordică (Ucea - Cârţişoara, zona aia) drumul este numai bun, fapt ce contează în draci dacă aveţi de gând să urcaţi mostrul ăsta cu bicicleta. Dacă în momentele în care îmi simţeam ochii aproximativ egali din punct de vedere diametral cu coaiele de taur (metaforă) sau întregul corp precum un mic pârâu, dacă atunci aveam parte de drum infect sub roţi (a se vedea Găeşti - Târgovişte, spre exemplu), nu mai avea niciun rost. Să nu uităm că s-ar fi dus pe plută şi coborârea, care a fost Dumnezeiască.

Apropo, au urcat şi câteva fete femei. Femei care m-au făcut să cred că şi fetele cu mustaţaă, barbă ori piept convex, au o şansă în viaţă. Şi anume ciclismul. Frăţioare, aveau astea nişte craci … OMFG. Ăsta-i sfat, pe bune.

Incidente ? Da. Era sa înghit găluşca fix de două ori. O dată pentru ca am vrut să tai o curbă, la urcare, şi am crezut că dacă iau bicicleta în cârcă şi urc o stâncă, scap mai repede; norocul meu fiind că în momentul în care m-am dezechilibrat, am apucat să trag tălpile în spate şi să mă arunc pe genunchi, fapt care m-a scăpat de datul de-a berbeleaca pe spate, iar a doua belea s-a întâmplat la coborâre, când, din viteză, curba fiind al dracului de strânsă, nu am mai putut să ma las îndeajuns pe o parte, încât să mă menţin pe şosea, iar frâna degeaba am pus-o, căci pe jos era fleaşcă, după ploaie, astfel încât am derapat lejer. Am avut noroc, din nou, că m-am oprit din derapat în balustrada de pe margine. Cea care mă desparţea de râpă. Semne clare că cineva încă mai vrea să trăiesc.

În rest, băieţii de treabă, am fost cu puţin peste 100, cazarea, în Cârţişoara, 700 de mii pe noapte, 4 persoane în cameră, beneficiind de condiţii mai mult decât decente. No gata cu palăvrageala; câteva poze, iar de mâine reluam cu posturile în genul în care v-am obişnuit. Bineînţeles, mâine dacă mai apuc, înainte să plec la B’EstFest. Daca nu, vedem noi.