ucshiva`s blog

Duminică seara. Ceasul bate în jurul orei 23. Dintr-o încăpere aflată într-o zonă centrală oraşului, observi gonind fulgerător spre maşină doi bărbaţi, amândoi îmbrăcaţi în haine de culoare neagră, unul având undeva la 1.75 m, iar celălalt peste 1.90. Deşi îţi aduc imediat a doi infractori din filmele americane ale anilor ‘70, un impuls te contrazice imediat, impulsionându-ţi pe creier faptul că nu are cum, nu în oraşul tău, nu în centru, nu exact acum.

Totuşi speriat, măreşti pasul, ajungând chiar la o uşoară alergare spre locul din care i-ai observat pe cei doi ieşind. Aflat aproape în faţă încăperii cu pricina, observi la maşina ce încă nu apucase să demareze o uşă deschizandu-se, iar dinauntrul acesteia auzi o voce groasă, uşor răguşită, ce strigă “nu coborî din maşină, nu mai avem timp !“. Uşa se inchide la loc, iar tu întorci brusc privirea în spate, loc în care se află respectiva încăpere. Abia ce observi două corpuri trântite la podea, moment suprapus pe scârţâitul roţilor ce se aude în spatele tau. Întorci capul, disperat încerci să reţii numărul maşinii, dar deja este prea departe.

Începi să ţipi, în speranţa că cineva te va auzi şi îţi va sări în ajutor, însă nu-i absolut nimeni în zonă. Păşeşti singur în încăperea, care era, de fapt, un magazin de haine, şi vezi totul. Două femei trântite la podea, una dintre ele fiind sugrumată cu un fel de şnur, iar cealaltă în stare de inconştienţă, cu geanta goală lângă cap, pe semne că cei doi au vrut doar bunurile acestora, neexistând niciun semn ce te-ar putea duce cu gândul la vreun eventual abuz.

Îţi simţi tot corpul ca şi cum milioane de volţi ar circula prin venele tale, o senzaţie asemănătoare cu cea pe care o ai după ce un picior îţi amorţeşte, după care începe să-şi revină. Mii de înţepături ca de ace, îţi străbat toată zona. Într-un final, cazi într-un leşin adânc. Eşti trezit peste câteva zeci de minute, de personalul unei ambulanţe care sosise, odată cu poliţia la faţa locului. Nu-ţi aminteşti absolut nimic din ceea ce s-a întâmplat în acea seară, chiar şi după ce medicii ţi-au povestit în amănunt ceea ce s-a întâmplat, aceştia dispunând de inregistrările făcute de camerele video. La final, primeşti doar o poză de la locul faptei.

Şi te trezeşti …

“Sărăcia te învaţă meserie“. Îmi spunea un nene pe vremea când eu aveam în jur de 7 ani, iar el îmi demonstra cum poate deşuruba un şurub cu o tablă. Aş vrea să-l reîntâlnesc acum. Să-i pot spune şi eu ca “lenea e brăţară de aur” şi să-i arăt ce tehnică dibace am dezvoltat în ultmii ani, ajungând astăzi să nu mai fiu nevoit să mă aplec în momentul în care mă spăl pe picioare. Să-i arăt cum se aplica în zona membrelor inferioare povestea cu “o mână spală pe cealaltă şi amândouă spală faţa“.

Să-i fac o demonstraţie, pe viu, a fiecărui pas ce trebuie aplicat. În ordine.
1. Intrarea în cada şi depărtarea picioarelor la aproximativ 10 cm unul de altul.
2. Turnarea unei cantităţi nu foarte mari din gelul de dus, în două locuri. O parte pe unul dintre picioare, cealaltă parte jos, în locul lăsat liber, cel de 10 cm. Atenţie ! A nu se turna gelul de la o distanţă mai mare de 1 m, căci la contactul cu pielea sare, se împrăştie şi facem pocinogul, vorba lui Badea.
3. Se ridică talpa piciorului fară gel şi, prin mişcări ondulatorii, se freacă de celalalt picior, cel cu gel deasupra.
4. Acum se ridică celalalt picior, cel ce iniţial avea gel deasupra, se întinge în gelul din locul ăla liber, după care îl urcăm pe piciorul încă jegos. Şi frecăm.
5. După ce-am terminat cu părţile superioare, se freacă tălpile la amândouă picioarele de gelul ala care s-a mai scurs pe acolo.
6. Se clăteşte cu apa călduţa şi e gata.

Şi ţineţi minte ! Aţi făcut totul fară a solicita în vreun fel spatele !

Pentru toţi cei care mă consideră un pervers lasciv în momentul în care văd la statusul meu “sunt la Oana, şi un idle de 3-4-5 ore, pentru toţi cei care îmi deschid numeroase ferestre, cu numeroase întrebări, gen “bă, eşti nebun ?“, “cine e oana ????!?!?!??“, “iar, mă????“, “tu nu erai gay?“, ei bine, aflaţi că Oana este, de fapt, Oană. Oană Ionuţ. Aşa-l cheamă pe săracul băiat. Nume ciudat şi uşor interpretabil, într-adevăr, dar ESTE BĂIAT.

Iar când sunt acolo, înseamnă că-i rost de mâncare, Cola, filme bune şi încă 3-4 flăcăi ca mine, aşa. Astfel că, de acum încolo, vă rog să încetaţi cu aceste acuzaţii cu tentă imorală asupra caracterului meu delicat.

Nu ma pot, totuşi, abţine din a vă spune cât de cumplit am râs în momentul în care am dat acest titlu postului. La pământ, baaaa !