Te trezeşti de dimineaţă. Al dracului de dimineaţă. Atât de dimineaţă încât, deşi este vară, soarele încă nu a răsărit pe cer. Nu faci asta de drag, ci pentru că ai un scop. Un scop care-ţi este drag, spre deosebire de partea cu trezitul. În cazul de faţă, scopul constă într-o partidă pe cinste de tenis de câmp, jucată pe răcoare.
Deci, să continuăm cu frazele ce nu fac altceva decât să potenţeze ridiculitatea din poza de jos.
Pleci de acasă cu faţa încă umedă după spalare (că de, te-a mâncat în cur să dormi cu 10 minute mai mult), pedalezi intensiv până la teren, cari pilonii, cari fileul, te chinui să-l centrezi cât de cât, după care îţi începi jocul. În prima oră ţi-e mai mare dragul. Teroarea începe odată cu răsărirea soarelui. Transpiraţia te cuprinde chiar dacă doar stai pe loc, însă tu alergi continuu pe partea ta de teren care să tot aibă 10 cu 4 metri. Colţul stânga - sus, colţul dreapta - jos, centru - sus, colţul dreapta - sus, şi tot aşa. Iar de fiecare dată trebuie să pleci cu sprint, fapt care contribuie semnificativ la creşterea oboselii.
Şi asta nu-i tot. Mingea mai sare şi gardul. Gard imprejmuit cu sârmă ghimpată. Ocoleşti tot terenul pentru a putea ajunge pe partea cealaltă. Când, în sfârşit ajungi în zona unde a fost văzută ultima dată mingea (în cazurile fericite în care traiectoria ei a fost observată), te apuci să cauţi. Căci pe jos e plin de verdeaţă. Iar mingea are fix aceeaşi culoare cu iarba, chestie ce implică o concentrare mult mai mare. O găseşti. Te întorci pe teren şi o iei de la capăt. Iar sare. Iar te întorci. Iar o iei de la capăt.
Dupa 2-3 ore petrecute în maniera asta, te apuci să strângi. Scoţi pilonii, desfaci fileul, le pui de unde le-ai luat, după care pedalezi, din nou, intensiv, până acasă. Urci bicicleta până la etajul 3, o bagi pe hol, arunci cheile pe frigider, te descalţi şi îi spui mamei că eşti rupt de foame şi că supravieţuirea ta necesită strict o cantitate însemnată de hrană, pe care vrei s-o găseşti pe birou, după ce ieşi de la duş.
Faci dus, ieşi, te duci la birou. Şi vezi mâncarea :
Etichete : nedumerire, Personal, photo, sport, strict
Iunie 9, 2008




12 comentarii
lol
imi imaginez reactia
cred ca in prima faza o sa joci tenis prin casa cu sadwich-ul
Nu mai vreau de mancare
@dheo :Nu chiar, dar imi place cum gandesti !
@Petrisor Socol: Spre deosebire de mine :)).
Ce-aş băga sub nas toată ziua sandwichuri ca cel din poză
yum-yum.
@Sykander: Dar de unde stii tu ce are ala din poze pe dinauntru ?
Asta probabil e o pedeapsa din partea mamei - probabil ai facut ceva ce nu i-a convenit (poate ai trezit-o cand ai plecat si ea doresa sa mai doarma)…
Si cand ea toaca, in timp ce eu dorm, carne pentru snitele, cum e ? Ah
? Ah ?
Pai toaca pt tine ma, nerecunoscatorule
mama ce de a mai fost=))
@Floyd: Ma, tu taci, ca numai la mancare ti-e gandul !
@dragos: N-ai nici cea mai vaga idee !
Stiu cum e cu gardul .Am facut si eu febra musculara la picioare de la atatea sarituri peste gard .Ca sa nu mai spun de numeroasele intreruperi de joc pentru a te chinui sa cauti acul(mingea) in carul cu iarba :-D