ucshiva`s blog

Nepământesc. Nici trei ani împliniţi. Toamna lui 1993. Se înregistrează primul viol-record din punct de vedere al vârstei. Un copil încă fraged, însă dezvoltat fizic teribil de mult, reuşeşte să ademenească o tânără domniţă în una din camerele unui hotel din centrul oraşului, aceasta fiind complet sedusă de şarmul încă irezistibil la acea vreme, al celui ce avea să devină parte din istoria lumii.

Camerele de filmat din interiorul camerei, în număr de două, amplasate în colţuri diametral opuse, au surprins întreaga scenă. Înregistrările video, iniţial, nu au dispus şi de sunet, însă ulterior, după numeroase expertize făcute de mari oameni ai timpului, s-a putut stabili oficial, prin citirea buzelor, conţinutul dialogurilor purtate de cei doi.

Astfel, se pare că în urma unor numeroase rugăminţi de genul dezbracă-te că nu-ţi fac nimic, inculpatul nostru a cedat nervos şi, stârnit de libidoul extrem de crescut, a trosnit tânăra domniţă năpraznic peste faţă, trântind-o în acest fel la pământ, în poziţie de înmulţire. După numeroasele perversiuni sexuale aplicate celei ce, prea slăbită de putere, abia mai respira, inculpatul a reuşit să se facă nevăzut, fugind de la faţă locului şi, ulterior, mutându-se din oraş, în speranţa că identitatea acestuia nu va fi aflată în veci.

După doi ani de căutări intensive, având asupra lor doar un singur portret robot creat, oricum, stângace, miliţienii locali au decis oprirea anchetei şi închiderea dosarului, până la noi probe. Recent, în mod accidental, s-au regăsit registrele hotelului, ce conţin numele tututor celor care au închiriat camera respectivă în perioada 1993-1996. S-a descoperit faptul că numele celui ce a închiriat camera la acea vreme era şi, probabil, încă mai este, în caz că nu s-a efectuat vreo schimbare de nume - Ivaşcu Andrei Viorel.

Dosarul s-a redeschis.

Se pare că neamul ăsta extins al păsărilor are o problemă cu mine. Muştele îmi creează un deficit în ceea ce priveşte numărul de ore în care eu ar trebui să dorm. Ţânţarii vor să îmi distrugă atât nervii, cât şi aspectul pielii mele perfect fine şi catifelate.

Mai nou, sunt atacat pe cale aeriană, cu material defecat, dacă mă înţelegeţi voi pe mine … Cu drăcie din aceea, datorită căreia s-a creat şi o vorbă, ce te poate consola, în anumite circumstanţe. Ai noroc de bani. Şi totuşi, în situaţiile în care eşti atacat la ţintă, obiectivul lor central fiind otrăvirea ta, te mai poţi gândi la bani ? Mai merită, oare ?

Se pare că trebuie neapărat să renunţ la ticul meu, uşor ciudat, dobândit pe timp de iarnă, ce constă în smulgerea CU MÂNA a firelor de păr de pe picioare. Circumstanţe precum părerea celor din jur că m-am apucat să mă epilez, necesită acest efort psihic de a renunţa la ticul aici de faţă.

Şi nu, nu e masochism. E tehnică pură. Nu se trage direct de el, ci apucând nu mai mult de 3 fire, se răsuceşte într-un mod alternant stânga-dreapta, la peste 720 de grade, iar acesta pică singur, fara absolut nicio durere sau usturime.

o să-mi fie dor …