ucshiva`s blog

După un weekend întreg în care m-am bătut cu toate neamurile de monştri - a se citi spyware, malware şi alţi dinozauri de gen - am ieşit victorios. Au fost zile extrem de grele, aflându-mă chiar, în anumite momente, în situaţii drastice, ale căror consecinte n-au fost format c:/ doar datorită credinţei straşnice în Dumnezeu.

Încărcarea oricărui blog de pe WordPress.com şi/sau/ori BlogSpot.com se finaliza fară vreun efect. Fară căutări pe Google.ro, fără căutări pe IsoHunt.com, fără cautari de p0rn pe situri a căror adresă nu o dau din motive evidente de … pana mea, nu le dau eu, sîc ! Toate erau moarte. Cum scăpai pâna la urmă ? Din fericire, la mine a fost nevoie să urmez doar primii 5 paşi. Şi apropo, Spyware Doctor 2008 şi Ad-Aware Professional s-au dovedit a fi de căcat în situaţia mea. Chiar dacă au carieră in spate.

Mâncare pentru Google :

Cum sa scap de spyware
Programe anti spyware
Programe eliminare spyware
Anti spyware software

Cazul *cocoşul* reprezintă o altă victorie importantă, de reuşita căreia m-am îndoit până azi pe tot parcursul programului de lucru (aka orele de şcoală) şi din cauza căreia am strâns din buci într-un stil crescând, dupa cum urmează : vineri mai moale, sâmbătă puţin mai tare, duminică tare, iar luni de la 1 la 8, o strângere foarte puternică de fese.

Să vă explic cum o fost, deci.

Vineri, într-o perioadă de timp care se suprapunea pe respectabila oră de matematică, mă regăseam tolănit la umbră pe banca din curtea liceului. Cu încă unul. Din plictiseala avansată deja până într-o stare critică, s-a născut o idee. Minunată la prima vedere. Idee ce avea să ne introducă într-o lume a amuzamentului, printr-o reuşită deplina de binedispunere. Ideea consta în aruncarea cu pietrişul de pe jos, peste gardul casei de lângă liceu, iar după ce respectiva pietricică avea să lovească încăperea, ce servea drept mantă, urma să atingă un cocoş ce emitea nişte sunete ciudate, în semn de mulţumire, presupun.

V-am făcut şi o schemă, caci vă ştiu mai nătărăi de fel.

Acum, că aţi aflat cum e cu traiectoria şi cu destinaţia pietrişului din curtea liceului, probabil vă doriţi din tot sufletelul vostru să aflaţi în ce a constat strângerea aia de din buci, de care pomeneam ceva pe la început. Ei bine, după ce am cărat noi jumatate din cantitatea toatală de pietriş în curtea vecinului, datorită cocoşului ce nu ne mai slăbea cu mulţumirile, hopa c-a iesit stăpânul. El că “fir-aţi ai dracului de copii“, noi că … noi că deja eram la etajul 1 al liceului, mâncând pământul în drum spre baie, cu grija de a nu da cumva cu ochii de gardian, c-o făceam şi mai groasă.

N-am ajuns până la baie, dar am reuşit să intrăm într-o clasă unde se pare că se aplicase din nou un perfect chiul în masă, din care clasă reuşeam să auzim perfect cum mugea respectiva persoană, exprimandu-şi din adâncul plămânilor puternica dorinţă de a vorbi cu directorul liceului. Astăzi nu ne-a căutat nimeni. Semn c-am scăpat, se pare.

Oricum, futu-ţi cocoşu’ mă-tii. Pe sistemul şobolanu’ mă-tii.

Da. Iar am uitat cheile în uşă. Iar vecinul de la 4 iar m-a atenţionat cu privire la acest fapt. Iar eu i-am spus din nou că le-am lăsat intenţionat în uşă, întrucât urma să plec imediat. Iar el din nou şi-a cerut scuze de deranj. Iar eu din nou i-am spus că nu-i nicio problemă.

El - săracii oameni.
Eu - ai dracului nenorociţi.