ucshiva`s blog

De fapt e cam mult spus - bizarerii. Mai degrabă simple chestii casnice, care după ce încep să nu mai funcţioneze la standarde normale, sunt lăsate aşa până ajung în stare critică. În a le repara, eu ma exclud din start; am şcoală, învăţ de dimineaţa până seara târziu, abia că mai am timp să dorm.

De vreo săptămână, robinetul de apă rece din bucătărie s-o futut a început să întâmpine dificultăţi tehnice  în a face mişcarea aia de-a dreptul magică, pe care numai el o ştia, şi anume - să oprească apa din a mai curge. Dificultăti neglijabile în faza incipientă, devenite sporite azi. Adică de la pic—pic—pic, a schimbat macazul pe picpicpicpicpicicpccipcpoc. Nu mă deranjează extrem de tare faptul în sine, întrucat drumurile mele la această vastă încăpere, pe numele ei *bucătărie*, sunt foarte rare, micul dejul, pranzul şi cina servindu-se negreşit într-o altă cameră, special amenajată şi propice unor astfel de activităţi - dormitorul.

Însă gluma pare a se îngroşa. După ce ieri am avut diferite suspiciuni legate de faptul că am auzit un *pic* la baie, astăzi mi s-a confirmat. A început şi acolo. Iar pe timp de întuneric şi linişte, se aude până la mine. Sufăr de un pic-pic, asemeni celui din clipului lui Tiersen. Şi sunt perfect sigur că până nu va începe să curga şuvoaie, astfel încât să învârtă nebuneşte, într-un ritm alert, rotiţele alea ce dau din încheieturi doar pe bani, n-o să repare nimeni nimic.

Iar vremea de afară pare să ţină cu robinetele mele, amplificandu-mi astfel această stare ciudată provocată de *picăturile ucigaşe*. Este o adevărată conspiraţie aici, vă spun.