ucshiva`s blog

introducere în stare

Astăzi mi-am văzut o veche prietenă din copilărie. Amintirile mele legate de această prietenă nu sunt foarte multe, şi sunt prezente sub forma unor simple imagini şi scurte clipuri video. Adică atunci când mă gândesc la ea, mi se derulează subit în memorie un clip în care o văd cum se juca drăcia aia de joc, pe care eu nu am fost în stare să o duc niciodată până la capăt - ELASTICUL (există diverse dubii asupra modului în care am scris numele acestui joc, dar dacă-l cunoaşteţi, vă daţi sigur seama despre ce este vorba, fiind el scris şi gresit).

Alte câteva scurte clipuri mi-o redau în momentele ei de glorie când ajungea chiar să plângă, plină de oftică, atunci când nu reuşea să ne prindă pe niciunul la ALERGATA, ea fiind fată, iar noi, restul, o ceată de băieţi sau când, din nou ajungea la lacrimi din cauza nervilor, după ce reuşea să ne “scuipe” (groaznic cuvânt pentru un joc de copii - PITITEA) pe majoritatea, iar ultimul scăpa turma. Sau pica în cealalta extremă, când “ai spart oalele, şi-ai mâncat sarmalele …”.

Amintiri de genul ăsta mă leagă oarecum de ea. Amintiri care o ilustrează precum un copil dornic de cât mai multă joacă, un copil care a avut parte de acea răzgâială specifică vârstei.

exemplificarea titlului

Luaţi prima propoziţie din introducere în stare şi adăugaţi-i “cu doi copii de mână“. Ai ei. În asta constă uimirea mea şi, poate, indiferenţa voastră. Urăsc al dracului de tare să-mi văd prietenii din copilarie cu soţii, cu soţi, iar alţii, precum cea din acest post, cu copii.

Parcă-i prea repede. Mult prea repede …