ucshiva`s blog

Ţineam o discuţie tâmpită (datorită conjuncturii) cu cineva pe mess, despre cum ar fi să nu mori niciodată. Să ai această abilitate, să vezi cum evoluează (sau involuează) totul în timp, să simţi că eşti mai tare decât Cronos, să simţi că tot timpul e la mâna ta.

Înţelegeţi voi cam cum decurge o discuţie de genul ăsta cu o zăpăcită. Mă rog, nu asta e important. De fapt voiam să vă spun ce ne-a mărturisit profesorul de logica la început de clasa a noua.

În situaţia în care doar tu dispui de aşa ceva, viaţa veşnică este o prostie. Trebuie să te naşti, iar existenţa ta pe acest Pământ trebuie să fie egală cu a celorlalţi. Părinţi, rude, prieteni etc. Voi nu ştiţi, dar vă spun eu cu toată sinceritatea pe care o am în mine, că este enorm de greu să-ţi îngropi părinţii.

Gândiţi-vă cum este să vă îngropaţi pe lângă părinţi, toate rudele, toţi prietenii, toţi tovarăşii, toate persoanele care au însemnat vreodată ceva pentru voi. Din momentul ăsta ai murit şi tu. Spiritual, într-adevăr, dar corpul fară spirit nu este mai mult decât un sac de oase, carne şi grăsime.

Viaţa ta sunt ei, lumea ta sunt ei, i-ai ingropat pe toţi, ai murit odată cu ei.
Probabil cei mai mulţi n-aţi înţeles mare lucru din ceea ce v-am spus, dar este timp.

mă înţelegeţi ?