Tocmai ce-am terminat de vorbit cu Rusu pe tema asta. Este vorba de prietenii din copilărie. Ştiu, există ‘nşpe mii de posturi pe tema asta şi ‘nşpe mii de posturi în care copiii din ziua de astăzi sunt criticaţi că renunţă la ieşitul afară, în favoarea netului, dar mi se cam rupe.
Cum spuneam, mă aflam pe banca din faţa blocului. Locul perfect din care poţi analiza blocul şi din care îţi poţi reaminti lejer de :
prietenul de la parter, care te plimba zeci de kilometri în copilarie, pe portbagajul din spate al Pegasului şi căruia, când ai aflat că se mută din bloc, ţi-ai fi dorit din tot sufletul să-i dai tot ce ai tu mai de preţ, doar, doar să nu plece. -> acum e-n Spania, are nevastă şi copil.
.
tot de la parter, familia Necula. două surori şi un frate. cu Camelia jucai toată ziua badminton, Mădălina îţi vorbea mereu frumos, dându-ţi nişte lecţii de viaţă de care încă îţi mai aduci aminte, iar Adrian parcă îţi băga forţat chiştocul de ţigară în gură. -> acum s-au mutat toţi 3 din oras. doar pe Mădălina ai mai vazut-o acum un an, într-un magazin GSM. te-ai inhibat ca prostu’ şi nu i-ai zis nimic.
.
vecina de la 2, de care erai indragostit îţi plăcea până peste urechi, la varsta la care îţi făceai nod la sirete, căci funda ţi se părea ceva extrem de complicat. -> acum e-n Italia, având probabil vreun bătrânel cu buzunarul gros (era bună tipa; toate şansele)
.
fratele vecinei de la 2. avea un handicap, ceva de genul cum au surdo-muţii, numai că el putea auzi cu ajutorul unor aparate, iar stilul în care vorbea era înţeles de cei ce-l cunoşteau şi se învăţaseră cu el. ajungeai chiar să vorbeşti ca el, într-un mod destul de ciudat, în momentele în care eraţi doar voi doi. asta până când cineva ţi-a spus “într-o zi, Andy va trebui să înveţe sa comunice ca tine, nu tu ca el !” -> acum nu mai ai habar de el. absolut nicio idee
.
celălalt vecin de la 2, care venea pe la tine şi te ajuta mereu să treci diferite nivele la variate jocuri din gama celor pe dischetă. se chinuia chiar şi câte o zi, alături de tine, în luptele din care trebuia să ieşi victorios în acele jocuri. -> acum e şmecheraş, o arde prin BMW-uri.
.
vecinul de la 3, care îţi făcea cele mai şmechere ţevi pentru gornete şi care, uneori, năvălea peste tine în casă, rugându-te să suni repede la poliţie “că tata aproape că i-a băgat şurubelniţa în gât lu’ mama”. -> acum e plecat. Spania, probabil.
.
vecinul de la 4, cu care consumai “poezie de stradă”, “limbaj de cartier”, “după blocuri”, “sânge latin” şi altele marca B.U.G., la JVC-ul lui, proaspăt primit din ţări străine. -> acum e la facultate, ceva. oricum, nu în oraş.
.
celălalt vecin de la 4, alături de care urcai pe bloc, trăgeaţi curent de la el din casă, aduceaţi casetofonul cu voi pe bloc, după care o ardeaţi la maxim. îniţial eraţi 2, pe parcurs mai veneau 5-6. acum a cam chelit şi-nvârte ceva neprofesionist. naşpa, oricum
Aştia toţi au stat pe scară cu tine, cândva. Acum te mai saluţi cu prea puţini dintre ei. Încearcă să ai grijă să nu se întâmple la fel şi cu actualii prieteni, iar dacă în momentul în care reciteşti postul ăsta ai peste 30 de ani, zâmbeşte; ai avut o copilărie tare colorată. 
Post personal, care capătă valoare în timp şi sper să-mi readucă aminte de ceva, cândva …
A nu se băga prea intens în seamă.
Etichete : strict
Categoria : 
Aprilie 19, 2008
8 comentarii
Foarte tare postul asta
Eu nu am avut mai deloc prieteni in copilarie, din pacate 8-|
P.S. Baga punctul inainte de
Mi s-a intamplat chestia asta cu 2-3 prieteni. Si mai am niste prieteni care sigur nu vor mai veni la tara. Se duc la facultate, sunt ocupati, asta e.
@Floyd2 : Ce sa fac, ma ?
@ucsh: Baga punctul inainte de /li (inchiderea itemului de lista :P). Imi filtreaza wp comentariul si de aia nu apare daca scriu direct html XD
@Floyd : Intentionat l-am pus dupa, ca nu-mi placea cum facea lista. Lipea paragrafele alea intre ele si era complicat de citit asa.
Misto copilarie…
Care era ala de-o arde acum in BMW-uri?
@Mihai_r : Stroie.