ucshiva`s blog

Stoian Florina. Prima banca - rândul de la uşă.

Nu aveam cine ştie ce tangenţe cu fata asta, dar totuşi mi-a fost colegă de clasă o perioada destul de mare de timp. Nu prea poţi să rămâi nemişcat după ce auzi că fata care acum 5 zile iţi spunea ca te pricepi la informatică, a murit. Definitiv. Pentru că moartea-i definitivă şi oricât de incredibil ar suna, puţini realizeaza asta.

Ştiţi ce mi-a venit în minte în momentul în care mi s-a confirmat că fata asta chiar a murit ? “Poţi să fii curat ca lacrima şi să mori de cancer” (Paraziţii). Asta a fost versul care mi-a venit în minte instantaneu, pentru că asta o caracteriza. Era genul de fată care nu prea se simţea bine în propria-i piele (sau ,mă rog, dacă poţi face asta fără a schiţa niciun zâmbet, atunci e posibil să greşesc), genul de fată necomunicativă, genul de fată greu de convins să meargă cu noi, restul clasei, atunci când chiuleam în masă, genul de fată care nu lasă în urmă decât imaginea asta. A nu se înţelege că acum o critic, Doamne fereşte, ar însemna să fiu nebun.

Pur şi simplu mie aşa mi-a rămas întipărită în minte. Şi, probabil, în câţiva ani asta va fi singurul lucru pe care mi-l voi mai aminti legat de ea. Timpul e ucigaşul perfect, doar.

Nota Bene : Motivul morţii nu-l ştiu nici părinţii sigur ; a fost trimisă la autopsie. Asta pentru toţi cei care mă mai întreabă pe mess ce şi cum.